povestiri din copilarie -2

Intrucat casa batraneasca nu oferea conditii extraordinare, Cesar si maica-sa+ sor-sa s-au mutat inapoi la bloc. Si ca sa aibe cineva grija de casa si gradina(+ caine), mama lui C a permis unei familii sa se mute acolo, fara sa plateasca chirie, ci doar apa, lumina, gunoi..etc. Nenea asta era un inginer nu stiu de care, ba da..inginer somer: Nevasta era casnica si aveau 2 copii mici, cel mic fiind poreclit( de noi) "Ursulica" pentru ca era mic, grasutz si viteaz. De la dl ing am deprins 2 obiceiuri f interesante: pescuitul si culesul de ciuperci de pe dealuri. Din aceste ocupatii si din micul gradinarit familia asta a rezistat suficient de mult..pana s-a mutat la parintii lor(undeva la tzara).
1. la pescuit, am plecat intr-o dimineata de am mers vreo 2-3 ore pe jos. Nenea era deja acolo, dus cu noaptea in cap. Dupa ce am ajuns acolo, am primit in grija cate un stuf din ala de 2 metri si o pluta din pana de gasca si ne-am pus pe pescuit. Normal, o balta parasita, de care nu se ocupa mai nimeni, nu musteste de peste. Dupa vreo ora de plictis m-am gandit ca e mai indicat sa lansez momeala mai langa un papuris(tot la 2m de mal) unde speram sa fie pestele cel gras. Acolo ghinion..s-a agatat porcaria aia de ac. Tras in sus, tras in jos..nimic. Pentru ca nenea ne-a somat sa ii scot nepretuita investitie am incercat sa il conving pe Cesar sa se duca.Dupa ce l-am convins, am vazut ca adancimea maxima a baltii era in jur de 1m , cu tot cu cm aia in care te afundai in mal. Fiind vara si caldura, peste ioc m-am bagat si eu in balta. Cum ne plimbam noi si ii povesteam nush ce chestii mai citisem, am alunecat intr-o groapa ( am aflat mai tarziu ca era sapat de marleti ca sa poata face plonjari de pe mal) In acel moment m-am prins de Cesar, care era mai in spate si l-am tras si pe el sub apa. Nici unu nu stiam sa inotam( eu nici acum, C inoata f bine atm). Incercand sa scot capul deasupra apei incercam sa il bag pe vecin sub apa, numa ca nici lui nu ii placea lipsa de oxigen si incerca sa iasa si ma tragea si el pe mine in jos. CEl mai ciudat si inexplicabil lucru e ca eu in loc sa strig ajutor, am apucat sa strig HELP de vreo 2-3 ori. NU stiu cata engleza stiau aia de se balaceau in jur, si nu stiu in ce masura i-a surprins faptul ca era sa ne inecam ca tiganii la mal. Dupa ce ne-a scos un baiat pe mal, chiriasul radea ca prostul si daca eram mai mare cred ca il strangeam de gat si il aruncam in apa. Ajuns pe mal simteam in continuare o mare presiune pe abdomen si eram cam ametit. Multi au ras acasa cand le-am povestit ca am strigat "Help", ma gandesc ca asta e unul din mesajele subliminale pe care le transmit filmele americane. CIne stie cum o sa reactionez in alte situatii limita? O sa salvez Universul, ma voi sacrifica pentru binele omenirii?..Nu cred