O intamplare mai rara pentru mine. Pentru ca se apropie un anumit examen, asistenta grupei mele, o domnisoara(din cate am inteles din gura lumii, cu cateva decenii bune in fata noastra) conf dr a considerat ca e cazul sa ne arate cate ceva. Spre mirarea mea nu a facut un circ din nestiinta si dezinteresul nostru, mai mult a inchis usa sa ramana o discutie privata. Ne-a plimbat prin materia cursurilor predate de ea(da...am fost la toate cred, niste cursuri complexe= adica mari, cu divagari si nesistematizate, nu prea practice pt situatia in care ne aflam noi). Dupa acest scurt tur de forta, a incercat sa discute cu noi. Pur si simplu...omul asta care ne-a ignorat timp de 2 luni, care ne evita cand ne vedea “around” acum era chiar curios sa stie ce facem, ce hobbyuri avem( sub pretextul ..hehe..ca de ce nu invatam?, cum frecam menta) A incercat sa ne zgandare orgoliu, sa ne faca sa ne scuturam de prafu’ nepasarii. a fost chiar frumos. Mai mult—avea obiceiul sa se uite indelung in ochii interlocutorului, fara o tenta de dominare sau compasiune. Oricum, totul s-a terminat relativ scurt si cordial. Cum as fi putut sa spun ca imi place sa dansez? Sau colega mea, ca ii place sa schieze si sa faca tot felul de trasee montaniarde?
No comments:
Post a Comment